George Enescu

1881 – 1955

George Enescu

compozitor, violonist, pianist, dirijor, profesor
Rector de Onoare al UNAGE Iași

George Enescu este considerat cel mai important muzician român. A fost compozitor, violonist, profesor, pianist și dirijor de prestigiu european, o personalitate artistică recunoscută pentru complexitatea și profunzimea sa.

Enescu a manifestat, încă din copilărie, o înclinație deosebită pentru muzică. Dacă la vârsta de 4 ani cânta la vioară, un an mai târziu (in 1886) a susținut primul său concert, cultivând conexiunea cu spațiul artistic ieșean prin intermediul mentorului său, profesorul Eduard Caudella. De la vârsta de 7 ani și până în anul 1894, a studiat la Conservatorul din Viena, pe care l-a absolvit cu medalia de argint. Între anii 1895 și 1899, Enescu și-a continuat studiile la Conservatorul din Paris, sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție).  În anul 1898, la vârsta de 17 ani, George Enescu a debutat în calitate de compozitor cu lucrarea Poema Română, op. 1, la Salle Colonne, în Paris.

Implicarea lui George Enescu (întors în țară) în viața academică artistică ieșeană a coincis cu perioada primului război mondial, când capitala României se mutase la Iași, oraș unde muzicienii se străduiau de două decenii să creeze, cu mijloace modeste, o orchestră cu activitate permanentă. În acest context, George Enescu a reușit să unească forțe artistice locale cu cele refugiate din București, alcătuind o orchestră simfonică de prim rang. Stagiunea 1917–1918, organizată și condusă de maestrul George Enescu, a fost hotărâtoare pentru dezvoltarea simfonismului în Iași. Enescu a demonstrat importanța existenței unei instituții simfonice cu activitate permanentă, în Iași.

În aceiași ani, 1917 – 1918, George Enescu a fost numit director și profesor onorific al Conservatorului de Muzică și Declamațiune. Începând cu acea perioadă, a predat și a susținut recitaluri la Conservatorul ieșean, participând constant la cursuri sau la întâlniri cu profesorii și elevii acestei instituții.

Câțiva ani mai târziu, în 19 noiembrie 1931, George Enescu a fost distins cu titlul de Rector de Onoare, dată ce marca și împlinirea vârstei de 50 de ani pentru marele compozitor. Cu această ocazie, muzicianul a acceptat ca instituția de la Iași să-i poarte numele, iar în urma demersului făcut către Ministerul Instrucțiunii Publice, s-a emis hotărârea ca instituția de educație artistică ieșeană să poarte titlul de Academia de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu”.

În lateral: documentul oficial prin care se aprobă denumirea de Academia de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu”, 1931

George Enescu a dominat școala de compoziție românească de la începutul secolului al XX-lea datorită personalității sale complexe. Prin spiritul său integrator, a asimilat știință și cultură muzicală pe care le-a filtrat și reformulat într-un stil de sinteză incontestabil, în care a oscilat între amprenta romantică monumentală (în Simfonia Nr. 1), influențele muzicii franceze (în Cântecele pe versuri de Clément Marot), tendințele neo-baroce (evidente în Suita orchestrală Nr. 2) și expresia modernă, cu influențe expresioniste ( în opera Oedip). Influența folclorului românesc asupra creației sale este cunoscută și apreciată de public, fiind evidentă în cele două Rapsodii Române, Poema Română, Sonata pentru vioară sau in Suita orchestrală Nr. 3, Săteasca.

Patrimoniul Bibliotecii UNAGE deține o numeroasă colecție de titluri de referință pe tematică enesciană, însumând 133 de titluri de partituri tipărite ale marelui compozitor, 237 de titluri monografice editate ce dezbat viața și creația lui, alaturi de aprox. 200 de titluri de lucrări de licență și disertație ale absolvenților Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași.

George Enescu

Dedicația lui George Enescu, înscrisă în Cartea de Aur a Conservatorului: „Conservatorului din Iași, căruia îi datoresc marea cinste de a fi fost numit Doctor Honoris Causa, cu devotament necondiționat.” (1942)

Înapoi la pagina expoziției:

Surse imagini:

Fotografiile și imaginile documentelor din aceasta pagină provin din Fondul de Patrimoniu al Bibliotecii Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. De asemenea, Cartea de Aur a UNAGE Iași face parte din Fondul de Patrimoniu al Bibliotecii Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași.